Alegerea lunetei perfecte pentru aplicatiile specifice tirului la distanta este un subiect destul de controversat care tine foarte mult de partea subiectiva exprimata de utilizatori avandu-i de celalata parte a baricadei si pe producatori aflati permanent intr-o competitie acerba pe aceasta piata in continua dezvoltare. In acest articol ne vom axa pe caracteristicile tehnice principale de care trebuie sa tinem cont atunci cand achizionam un sistem optic de ochire pentru tirul la distanta.
Caracteristicile principale (asa cum le vad eu) la care trebuie sa fim atenti sunt urmatoarele:
– turete externe
– cursa turetelor
– reticul care permite corectia traiectoriei fara a folosi turetele. Evit aici sa folosesc cuvantul reticul “balistic” pentru a nu fi confundat cu reticulul calibrat pentru un proiectil specific in anumite conditii (similar cu turetele balistice)
– magnificatie variabila
– paralaxa reglabila
– zero stop
– pupila de iesire
– distanta focala
– campul vizual
– mecanica
– optica
Caracteristica principala a unei lunete ce are ca si destinatie principala tirul la distanta este posibilitatea de a integra precis in mecanismele interne solutia de tragere rezultata dintr-un program balistic . Aceasta este posibila prin utilizarea turetelor externe care sunt special calibrate in unitati unghiulare pentru a putea introduce aceste corectii.
Unitatile unghiulare folosite pe scara larga sunt miliradianul (MIL sau mrad) si minutul (MOA) iar cele mai populare lunete au turetele calibrate in valori ale fiecarui clic egale cu 0,1mrad sau ¼ MOA :
0,1 mrad = 10 mm la 100m
¼ MOA = 7,27 mm la 100m
Un articol complet pe aceasta tema gasiti aici: Intelegerea unitatilor unghiulare MIL si MOA folosite in LRS
Reticulul este un o alta caracteristica importanta care trebuie analizata destul de bine inainte de a cumpara o luneta. Acesta are o diversitate destul de mare iar aproape fiecare producator are un reticul de conceptie proprie instalat in produsele sale. Reticulele sunt construite de obicei in aceleasi unitati unghiulare care se regasesc si pe turetele externe pentru usura corectiile traiectoriei si pentru a optimiza timpul.
Analizand modul de constructie al lunetelor, mai exact pozitionarea reticulul in tubul erector, ele pot fi de doua feluri:
– in primul plan focal (FFP). Acest tip de reticul este caracterizat prin faptul ca aparent isi modifica dimensiunea odata cu magificatia (creste in acelasi timp cu cresterea magnificatiei si invers) iar valorile sale unghiulare sunt aceleasi indiferent de plaja de magnificatie folosita, adica 1 mil avem si la 30X dar si la 4,5X (vezi in imaginea de mai jos diviziunea care incepe de la crucea rosie amplasata central pana la prima linie verticala din dreapta pe axa abscisa, diviziune care este egala cu 1 miliradian). Avand aceleasi valori unghiulare impactul observat se poate traduce direct un corectie si se poate introduce direct in tureta fara a tine cont de magnificatia la care lucram. De asemenea posibilitatea masurarii distantei cu reticulul este mult mai usoara.
– in al doilea plan focal (SFP). Aceste reticule isi pastreaza aceeasi demensiune indiferent de valoarea magnificatiei alese. Trebuie sa fim foarte atenti cu lunetele care au reticulul in planul doi focal pentru ca acestea nu au aceleasi valori unghiulare ale gradatiei la fiecare magnificatie ci sunt calibrate pe o magnificatie specifica unde , de exemplul 1 mil = 1 mil. Deci reglajele observate pe reticul si apoi transpuse in turete sau masurarea tintelor cu reticulul pot deveni o problematice daca nu suntem atenti.
Un alt aspect important al unui reticul este forma si diviziunile pe care acesta le are. Pentru a compensa caderea si vantul eficient in tragerile rapide este esential sa avem un reticul tip “bradulet” , indiferent de numele dat de fabricant. Acesta permite corectarea traiectoriei direct de pe reticul , fara a implica turetele si se foloseste foarte usor cand avem de corectat de exemplu o cadere de 2 mil si un vant de 0,4mil spre stg (in imaginea de mai jos – punctul din dreapta cifrei 2 va deveni punctul de ochire pentru aceasta corectie) . Este de preferat un reticul impartit in subdiviziuni mai mici ( de exemplu 0,2 mil) pentru a putea compensa mult mai precis abaterile de la traiectorie.
Pentru aplicatii nocturne un reticul iluminat ne poate ajuta destul de mult si este recomandat daca luneta se va folosi si pe timp de noapte.
Mai jos vedeti reticululin primul plan focal LRD-1T in mrad la magnificatia 30x folosit pe lunetele Delta Stryker HD.
Mecanica robusta si repetabila este caracteristica de baza a lunetelor folosite in tirul la distanta. Imaginati-va ce s-ar intampla daca reglajele pe care le introducem in turete nu sunt aceleasi cu cele pe care luneta le reproduce, atunci solutia de tragere ar fi total compromisa. Apoi revenirea la zero dupa aplicarea unei corectii nu se face in mod repetabil iarasi tot ce corec
Toate lunetele au niste tolerante de executie si putem intalni cazuri in care un clic sa nu fie egal cu 1cm / 100m ci cu 9,8mm / 100m si de exemplu corectia de 10 mil aplicata turetelor sa fie 9,8 mil in realitate. Pentru a identifica aceste probleme se pot face niste teste de urmarire a reglajelor (tracking) despre care vom vorbi intr-un alt articol. Programele balistice pot compensa aceste erori de tracking ale lunetelor. In concluzie atentie mare la repetabilitatea unor marci si modele de lunete pa care vrem sa le achizitionam.
Cursa turetelor este o alta caracteristica de care trebuie sa tinem cont atunci cand alegem o luneta. Acesta cursa trebuie sa fie cat mai mare, peste peste 20 mil (69MOA), pentru a putea compensa cat mai precis angajarea tintelor la distanta cat mai mare. Pentru a fi mai clar o sa va dau un exemplu, avem de compensat 14,6 mil cadere pentru o tinta aflata la 1150m in anumite conditii date (calibru, conditii de mediu alese ca si exemplu) iar luneta noastra are o cursa disponibila (dupa reglarea pe zero la 100m) de numai 8,2mil. Asta insemana ca veti regla 8,2 din tureta si restul de 6,4mil trebuie sa compensati de pe reticul, micsorand magnificatia pentru a putea vedea gradatia corespunzatoare (vezi foto – scara vizibila se opreste la 5mrad pe magnificati de 30X), ceea ce va va penaliza putin la precizie.
Magnificatia: de preferat este sa avem o magnificatie variabila si peste 10X ceea ce ne ofera versatilitate in mai multe situatii. Avantajul folosirii unei magnificatii mai mari , de exemplu 25x este ca o imagine tintei va fi mult mai clara si ne permite sa observam mult mai usor impacturile indiferent de distanta. Un dezavantaj al magnificatiei mari este pierderea luminozitatii lunetei dar fiecare isi va ajusta magnificatie in functie de nevoi.
Paralaxa reglabila ( butonul lateral pentru focalizare) ne ajuta sa ajustam eroarea de paralaxa care apare din cauza faptului ca imaginea tintei nu este in acelasi plan cu reticulul. Aceasta eroare de paralaxa este una foarte importanta si daca nu este corectata are un impact negativ in repetabilitatea tirului. Putem observa aceasta eroare miscand usor capul sus-jos sau stg.-dr. atunci cand ne uitam prin luneta. Daca este prezenta atunci reticulul pare ca se misca in raport cu tinta iar POI va fi tot timpul diferit. In concluzie este foarte important sa avem paralaxa reglabila la lunetele pentru LR.
Zero stop este un sistem de siguranta care odata activat (la lunetele Schmidt&Bender este construit deja in tureta fiind activ tot timpul) nu permite turetei sa angreneze sistemul de reglaj dincolo de punctul zero setat anterior de catre tragator (tureta nu merge mai jos de zero setat). Fara acest sistem tragatorul ar fi derutat ori de cate ori aplica o corectie in turetele lunetei si apoi ar trebui sa revina la zero. In competitii unde turetele sunt solicitate la maximum este foarte usor sa ratezi punctul zero si sa ratezi stagii complete din aceasta cauza, va spun din experienta proprie acest lucru 🙂 . De aceea in opinia mea , zero stop-ul este o functie obligatorie la achizitia unei lunete indiferent de solutia tehnica aleasa de producator.
Pupila de iesire este suprafata circulara care permite ochiului sa perceapa imaginea prin luneta (mai exact punctul luminos care se observa atunci cand privim prin ocularul lunetei de la cativa centimetri) si este egala cu raportul dintre obiectiv si magnificatie. Aceasta este fixa pentru lunetele care au magnificatie fixa si variabila pentru lunetele cu magnificatie variabila. Pe scurt un diametru mai mare pupilei de iesire este de dorit pentru a obtine confortul vizual in spatele lunetei dar limita este de aproximativ 7 mm. O pupila de iesire cu un diametru mai mare de 7 mm nu mai aduce nici o imbunatatire claritatii imaginii pentru ca pupila umana nu se dilata mai mult si plusul de lumina ne este perceput de ochi.
Campul vizual al unei lunete este mai exact dimensiunea imaginii vazuta prin luneta la o magnificatie data si este exprimata in m / 100 m sau in grade. Este invers proportional cu magnificatia lunetei (cand creste magnificatia FOV scade si invers). Pe scurt cu cat mai mare este campul vizual cu atat mai usor ne este sa gasim tinta.
Distanta focala este dimensiunea dintre ocular si ochi unde imaginea prin luneta este perceputa clar pe toata suprafata ei. Cand pozitionam ochiul mai aproape de obiectiv ( distanta focala mica) sau mai departe de obiectiv ( distanta focala mare) observam pe circumferinta imaginii aparitia unei zona neclara sau de culoare inchisa. Trebuie sa fim atenti ca distanta focala sa aiba aceeasi valoare atat la magnificatie minima cate si la magnificatie maxima deoarece aceasta ne ofera o pozitie a ochiului in raport cu ocularul care nu mai necesita nici o corectie atunci cand folosim magnificatii diferite. Lunetele cu distanta focala mai mare permit utilizatorului sa vada mai clar si fara efort intregul camp vizual si induc mai putin stres asupra ochiului atunci cand luneta este folosita pe o durata mare de timp. Acest tip de lunete favorizeaza utilizatorii care folosesc ochelari. O distanta focala mica creste riscul de impact cu luneta in urma reculului , asta daca nu suntem atenti la construirea pozitiei de tragere.
Optica trebuie sa fie de calitate astfel incat imaginea vazuta prin luneta sa fie cat mai clara pe toata suprafata ei, luminozitatea si rezolutia sa fie bune pentru a observa detaliile tintei si impactul proiectilului atunci cand este posibil.
In opinia mea partea optica vine in uma mecanicii si as sacrifica fara sa ma gandesc de doua ori partea optica pentru o mecanica robusta si repetabila.
Pentru a achizitona un astfel de produs nu trebuie sa cheltuim o avere, putem sa ne limitam la un buget stabilit care sa fie in jurul a 1500-2000€.
Pot sa va fac si unele recomandari ale unor marci / modele care isi fac treaba bine in acest sector urmad ca fiecare sa se decida asupra produsului in functie de aplicatie, buget sau alti factori:
– Schmidt & Bender PM II 3-20×50, 5-25×56, 3-27×56, 5-45×56
– Kahles 5-25×56, 6-24×56
– IOR 3,5x18x50, 3-25×50, 4-28×50, 5,8-40×56, etc
– Delta Stryker HD 4,5-30×56
– Vortex Razor Gen II 4.5-27×56 si alte modele
– Minox ZP5 5-25×56
– Nightforce
– US Optics
PS: ordinea descrierii este aleatorie!
Pentru fiecare caracteristica descrisa pe scurt in acest articol se poate scrie cate un articol separat dar scopul este acela de a prezenta caracteristicile de baza care definesc aceste lunetre pentru LR astffel incat acestea sa raspunda nevoilor pentru care au fost achizitionte. Dupa cum probabil ati observat aceste lunete sunt destul de diferite comparativ cu lunetele de vanatoare care in acest sport sunt destul de limitate in utilizare si de obicei ele sunt punctul blocant in depasirea distantelor vanatoresti de peste 200m.
Sper sa va fie de folos!
Cristi P.