Bine v-am gasit din nou! Din dorinta de a diversifica putin lucrurile a venit momentul sa facem o schimbare incercand astfel si alte pozitii de tragere in afara de cele clasice (de pe stand sau din culcat).
Cum tripodul pe care inca il folosesc si anume un Manfrotto 055 este bun pentru majoritatea aplicatiilor dar nu exceleaza la a oferi o stabilitate suficient de buna a armei atunci cand se foloseste impreuna cu aceasta a aparut nevoia de a achitiona echipament suplimentar.
Am stabilit ca noul tripod trebuie sa fie echipat cu un sistem de prindere care sa permita montarea directa a unei arme lungi iar datele de intrare pe care le aveam in minte erau foarte simple :
– sa fie usor
– sa fie rigid
– sarcina max. 15kg (min)
– prêt accesibil
– posibilitatea de a monta diverse accesorii
Provocarea a venit in momentul cand a trebuit sa caut ceva care sa raspunda cerintelor de mai sus fapt ce s-a dovedit a nu fi chiar usor pentru ca veti vedea si voi (in cazul in care veti cauta) ca sunt foarte putini fabricanti care concep si fabrica aceste produse special pentru a fi utilizate in domeniul in care noi activam. Aici ne vine in ajutor industria foto/video unde o mare parte din produsele lor respecta nevoile unui tragator si care este o sursa de nadejde pentru tripozi, capete fluide cu bila si tot felul de prinderi/accesorii care faciliteaza montarea si folosirea armelor impreuna cu acestea.
Dupa cateva saptamani de documentare in special peste ocean unde utilizarea tripozilor in competitii dinamice si la vanatoare se face pe scara larga, am ajuns la cateva modele care raspundeau total sau partial la cerintelor mele :
- PIG 0311G (aluminiu)
- Feisol CT 3372 (carbon)
- Leofoto LN 324C (carbon)
- Leofoto LN 364C (carbon)
- Leofoto LN 404C (carbon)
- Induro GIT-204 (carbon)
- RRS seriile SOAR (carbon
Din toata lista de mai sus doar trei modele au fost proiectate special pentru utilizarea lor impreuna cu armele de foc si anume : PIG 0311G, Feisol si modelele SOAR de la RRS.
Cel mai atractiv dpdv pret (138usd) este modelul PIG0311G fabricat din aluminiu si magneziu, cantareste 2,5kg si suporta o sarcina de aproximativ 12kg. Acesta a fost testat pe arme de diverse calibre si a dovedit ca poate face fata in majoritatea situatiilor. Prezenta coloanei centrale reprezinta un dezavantaj din punctul meu de vedere.
Urmatorul model CRETAC (produsele special gandite pentru arme de foc de catre Feisol) CT-3372 este construit din carbon si aluminiu, cantareste 1,8kg, suporta o sarcina de 30kg iar inaltimea maxima este de 1490mm. Ca si pret se afla in gama de mijloc (600usd).
Leofoto LN 364C este un model larg folosit in SUA in competitiile PRS & NRL, fabricat din carbon si aluminiu are o greutate de 2,6kg, suporta o sarcina de 35kg iar inaltimea maxima este de 1600mm. Pretul este tot in gama de mijloc dar mai putin mai mic decat Feisol (499usd).
Leofoto LN 404C (carbon) este considerat un tanc printre tripozi. La fel ca si fratele sau mai mic este fabricat din carbon si aluminiu, cantareste 3,4kg, suporta o sarcina de 50kg iar inaltimea maxima este de 1800mm. Acest model ofera o stabilitate superioara iar pretul este intre 550-600usd.
Mai exista inca un fratior mai mic de la Leofoto si anume modeul LN 324C, carbon + aluminiu, cantareste 2,2 kg, sarcina maxima 25kg iar inaltimea maxima 1500mm. Acesta se gaseste la un pret de aproximativ 400usd.
Induro GIT-204 este o alta varianta posibila care suporta o sarcina de 20kg, cantareste 1,9kg, are o inaltime de 1370mm si ajunge la un prêt de aprox 550usd. In urma evaluarilor unor utilizatori au fost remarcate unele jocuri in zona de imbinare a picioarelor.
In sfarsit am ajuns si produsele « high end » pe piata tripozilor si anume modelele SOAR de la RRS. Acestea sunt destinate tragatorilor, sunt de o calitate exceptionala, rigide si robuste, nr.1 ca si raspandire printre tragatorii profesionisti in competitiile PRS si NRL din SUA. Din pacate sunt greu accesibile din cauza pretului care se afla in zona de 1000$.
Conform unui studiu efectuat si publicat pe pagina lor de catre Precision Rifle Blog asupra tripozilor utilizati de tragatorii profesionistii care activeaza in competitiile dinamice PRS si NRL din SUA, clasamentul (top 3) este urmatorul :
- RRS modelele SOAR
- Leofoto
- Feisol
Asa cum nu vroim sa investesc 1000$ intr-un tripod fie el chiar si cel mai bun de pe piata iar in acelasi timp nu il doream nici pe cel de aluminiu de la Hog Saddle m-am hotarat sa ma indrept catre gama de mijloc unde aveam mai multe optiuni. Cantarind mai multe aspecte m-am decis la Leofoto LN 364C din urmatoarele motive :
- este testat deja de cate tragatorii profesionisti din competitiile de PRS & NRL din SUA si are rezultate exceptionale.
- pretul este bun pentru ceea ce ofera
- Suporta o sarcina maxima mai mult decat suficienta – 35kg
- este rigid
- este robust
- are inaltimea max. de 1600mm
- vine dotat cu platforma std.pe care poti monta orice tip accesorii compatibile cu surubul standard 3/8 existent dar si cu adaptor pentru cap rotativ de 75mm.
- tepuse de otel (pentru o stabilitate mai mare a picioarelor) interschimbabile integrate in pachetul standard
- husa de transport integrata
Ca si modalitate de prindere al armei pe tripod am avut de ales intre clasicele capete fluide cu bila, sistemele rotative cu maner sau alte solutii proiectate special pentru aceste aplicatii iar din considerente personale am ramas la Anvil 30 de la RRS.
Asteptarea a durat in jur de trei saptamani iar dupa asamblare am facut primele teste la rece comparand noul sistem cu ceea ce aveam deja si anume tripodul Manfrotto 055 echipat cu sistemul XPRO3-3W iar testul a constat observarea stabilitatii celor doua sisteme folosind luneta de observatia Swarovski STR 80 (20-60x) pe magnificatie maxima. Prima parere a fost pozitiva, diferenta de stabilitate era foarte mare puteam sa fac orice reglaje ale lunetei fara a pierde din vedere « tinta » observand doar un mic tremur ceea ce nu puteam face cu Manfrotto. Deci tripodul este foarte rigid si stabil iar prinderea de la RRS functiona asa cum ma asteptam.
Urma sa trecem la etapa de teste fizice cu arma montata pe el asa ca am plecat spre poligon unde am verificat zero si am inceput cu un execitiu la rece pentru a vedea care este abordarea cea mai buna atunci cand se trage de pe tripod. Ca si tinte am folosit niste buline autoadezive care masoara aproximativ 0,87MOA amplasate la 100m iar munitia folosita a fost Lapua Scenar 123gr.
Am observat ca stabilitatea era destul de buna si ca reticulul se misca aproximativ 1MOA pe tinta deci in concluzie era cam ce imi imaginasem initial.
Am angajat tinta si primul primul foc a aterizat la ora 7 chiar la limita bulinei portocalii, am incercat sa imi gasesc pozitia potrivita si am lansat al doilea foc care a lovit in bulina chiar aproape de centru. Al treilea foc a mers sus la ora 11 atangand tinta. Chiar daca nu am lovit tinta cu toate cele 3 cartuse eram destul de multumit de grupaj care se mentinea sub 1 MOA , mai precis 0,77MOA.
Trecand la al doilea grup de 4 focuri am decis sa abordez altfel modul de angajare al intregului sistem trimitand 2 focuri in centrul tintei si alte doua in afara ei, unul la ora 9 iar altul la ora 12 pastrand un grupaj sub MOA , mai precis 0,79MOA.
Schimband din nou tactica am tras inca trei focuri in tinta urmatoare lovind cu primul in centru iar celelalte doua avand o usoara orientare spre ora 6 dar toate au atins tinta si au format o singura gaura care masoara 0,35MOA.
Fara a ma grabi deloc am tras ultimul grup folosind aceeasi metoda ca si la grupul nr.3 dar primulul foc a lovit tinta sus la ora 10. Celelalte doua focuri s-au suprapus oarecum peste primul chiar la limita tintei portocalii formand un grup incredibil de 0,14MOA.
Eram foarte surprins de faptul ca desi reticulul se misca pe tinta in jur de 1 MOA asa cum am spus si mai sus , am reusit sa obtin nu numai grupaje sub MOA ci si unele foarte bune de 0,35 si 0,15MOA. Vazand rezultatele obtinute am ajuns la concluzia (poate prematur) ca secretul consta in a gasi o pozitie suficient de stabila si repetabila iar aici intervine antrenamentul care nu poate fi inlocuit de nici un echipament de pe piata.
Ce trebuie retinut este ca folosind chiar si cel mai bun echipament existent pe piata in cazul executarii focului de pe tripod nu putem obtine aceeasi stabilitate ca si atunci cand folosim pozitii standard (din culcat sau de pe banc) iar «tremuratul» reticulului este ceva normal. Diferenta intre un echipament de top si gama de buget este, dupa parerea mea, magnitudinea acelei miscari ale reticulului si fiabilitatea echipamentului.
In concluzie as vrea sa inchei spunand ca sistemul achizitionat s-a comportat impecabil , exact cum ma asteptam. Ramane de testat acest echipament in mai multe situatii pentru a vedea daca se mentine in parametrii dar in acelasi timp si eu voi avea foarte mult de lucru pentru a putea scoate ce e mai bun din acesta.
Pe data viitoare !
Cristi
Multumesc Ionut! Sper sa revin cu mai multe date in urma utilizarii pe o perioada indelungata.